Limbajul

Formele limbajului sunt

• verbal, nonverbal , paraverbal

• oral, scris, intern extern

• monolog, dialog, solilocviu, colocviu

• nonverbal , scris, oral , dialog

Limba este suportul si instrumentul comunicarii, cuprinzand un sistem de ....

• reguli si semne logico- gramaticale elaborate aptitudinal

• reguli si semne logico- gramaticale elaborate social-istoric

• care serveste ca instrument de decodificare si receptie a informatiei

• cuvinte reprezentate individual

Sub aspect neuro-fiziologic, limbajul presupune două categorii de mecanisme

• principale și secundare

• centrale și periferice

• energetice și fonatoare

• fixe și mobile

Limbajul este activitatea de utilizare a limbii sau a altui sistem de semne-simbol în raporturile cu ceilalți oameni, având următoarele funcții:

• ludică

• de comunicare (asigurarea transmiterii informatiei de la o persoana la alta)

• cognitivă sau de cunoaștere (directionarea si fixarea activitatii de cunoastere, faciliteaza operatiile de abstractizare si generalizare, permite imbogatirea si clarificarea cunostintelor)

• expresiv- persuasivă

Schimbul de informații și înțelesuri prin expresii faciale, gesturi, mișcări ale corpului, reprezintă

• Comunicare verbala

• Limbajul semnelor

• Comunicare nonverbală

• Comunicarea paraverbală

Limbajul paraverbal :

• însoțește totdeauna vorbirea

• nu însoțește neapărat vorbirea

• Ambele variante sunt corecte

• este reprezentat de mimică sau/și gestică

Din punct de vedere structural, orice limbă include următoarele componente fundamentale:

• cavitatea bucală, cavitatea nazală și vocea

• fonetica, vocabularul şi gramatica

• mușchii intercostali, plămânii, laringe, faringe

• reguli sintactice şi morfologice , fonetice și logice

Dacă restrângem nivelul de analiză doar asupra limbajului oral, mecanismele periferice specifice rezidă în următoarele componente

• componenta energetică

• componenta logică

• componenta articulatorie și de rezonanță

• generatoare

Monologul are ca notă definitorie faptul că:

• se distinge prin existența a doi interlocutori

• dispune de cel mai înalt grad al caracterului situațional

• un vorbitor se adresează unui public mai larg

• reprezintă o discuție cu tine însuți/însăți