Întrebări despre știința militară

Obiectul de studiu al ştiinţei militare îl constituie:

• factorii de succes în lupta armată;

• legile şi principiile luptei armate;

• teoria generală a ştiinţei militare;

Procedeele apărării sunt:

• apărarea pe poziţie, apărarea pe front larg, apărarea mobilă, apărarea flexibilă

• apărarea pe poziţie, apărarea mobilă, apărarea stabilă

• apărarea pe poziţie, apărarea pe aliniamente intermediare (întârzierea), apărarea mobilă

Raportul de forţe reprezintă un (sau o):

• fundament al luptei armate.

• principiu al luptei armate;

• lege a luptei armate.

Libertatea de acţiune se realizează, în principal, prin:

• definirea clară a obiectivului, deţinerea iniţiativei şi obţinerea de rezultate hotărâtoare la toate nivelurile acţionale;

• câştigarea iniţiativei, definirea obiectivului şi adoptarea unui spirit ofensiv;

• cucerirea, menţinerea şi exploatarea iniţiativei.

Scopul final al operaţiei de apărare este:

• obţinerea victoriei cât mai repede cu putinţă şi cu un consum cât mai redus de resurse;

• trecerea la ofensivă şi înfrângerea definitivă a inamicului;

• oprirea atacatorului şi preluarea iniţiativei.

Tactica este domeniul:

• teoriei instruirii şi educaţiei trupelor

• teoriei generale a ştiinţei militare

• artei militare

Apărarea şi ofensiva sunt categorisite ca fiind:

• procedee de luptă

• forme ale luptei armate

• acţiuni de asigurare şi de protecţie

Procedeele ofensive sunt:

• ofensiva din contact, ofensiva mobilă, ofensiva din poziţie

• ofensiva din contact, ofensiva din mişcare, ofensiva din poziţie

• ofensiva din contact, ofensiva din mişcare, ofensiva combinată

Retragerea este o componentă a :

• operaţiilor specifice luptei armate

• operaţiilor intermediare

• operaţiilor de stabilitate şi sprijin

Acţiunile de nivel operativ sunt desfăşurate de către:

• companii, batalioane

• regimente, brigăzi

• corpuri de armată