Întrebări despre Grădini Antice

Grădinile din perioada antichităţii se caracterizează prin:

• stil liber peisager;

• stil geometric;

• stil mixt.

Grădinile din antichitate au avut la început scop:

• utilitar;

• estetic;

• de agrement.

Principalele caracteristici ale grădinilor mesopotamieme şi persane antice sunt:

• traseul geometric; caracter exuberant;

• vegetatia cu talie pitică; traseul geometric; volierele cu păsări mecanice;

• abundenţă de plante exotice; lucrări hidraulice, irigaţii.

În mileniul II î.Hr., în Mesopotamia, pe lângă palatele regale existau:

• grădini pentru festivaluri şi banchete;

• mari curţi interioare în care erau plantaţi arbori;

• grădini în stil peisager.

Grădinile suspendate din Babilon au fost proiectate şi realizate în:

• perioada Antică;

• perioada Renaşterii;

• perioada Barocului.

Grădinile Persiei antice erau:

• un spaţiu rectangular, înconjurat cu ziduri, împărţit pe liniile mediane de două canale însoţite de alei;

• un spaţiu neîmprejmuit cu ziduri şi cu vegetaţie dispusă în stil peisager;

• un spaţiu rectangular, la mijloc cu un chioşc sau fântână.

În Egiptul antic se disting următoarele tipuri de grădini:

• tip patio; de trandafiri; grădinile în stil peisager; sacre;

• secretă; regală sau imperială; tip patio; grădini de legume;

• utilitară; sacră; de agrement-privată; regală sau imperială, pe lângă palatele faraonilor.

Cele mai importante informaţii referitoare la grădinile Egiptului Antic au provenit din:

• biografia lui Alexandu cel Mare scrisă de Quintus Curtis Rufus;

• picturile murale descoperite în morminte;

• legende şi mituri transmise verbal.

Cele mai importante trăsături ale grădinelor din Egiptul Antic sunt:

• forma rectangulară, închisă între ziduri, teren plan cu compartimentare geometrică;

• apa sub formă de bazine sau canale, dispunerea ordonată a vegetaţiei şi a elementelor construite;

• plantaţii etajate din curmali, vegetaţia dispusă liber, vegetaţia tăiată după arta topiară.

În Egiptul antic se cultivau foarte multe plante ornamentale, foarte preţuite atât în viaţa cotidiană, cât şi în cea religioasă, printre care amintim:

• floarea soarelui, cireş, vişin, viţă de vie;

• lotus, nuferi, crizanteme, crocus;

• maci, narcise, papirus, sicomor.