Atributiva

1. Precizează natura termenului regent al atributivei din fraza „A așteptat clipa când a fost întrebat.”:

• a așteptat – verb preducativ

• clipa – substantiv comun

   

2. Numește valoarea morfologică a elementului de relație care introduce atributiva, în fraza „Părinții ne-au dat vestea că nu ne vor duce la școală.”:

• că – conjuncție subordonatoare

• că – adverb relativ

3. În fraza „Ideea să ne cazăm la o cabană din lemn a fost foarte apreciată.”, joncțiunea este marcată prin:  

• conjuncție subordonatoare

• adverb relativ

4. Atributiva din fraza „Bogdan preferă filmele care au  subiect istoric.” este corect contrasă în varianta de răspuns:

• care sunt inspirate din istorie

• cu subiect istoric

5. Expansiunea atributului adjectival subliniat în enunțul „Textul era redactat cu un scris mai dezordonat decât restul listei.” este realizată corect, în varianta de răspuns:

• care era mai dezordonat decât restul listei

• atât de dezordonat, comparativ cu restul listei

6. Prin contragerea atributivei „Fularul pe care bunica îl tricotează este pentru nepot.”,  apar următoarele modificări:

• - introducerea unui element de relație subordonator

  - introducerea unui predicat/ verb copulativ

• - eliminarea elementului de relație

  - eliminarea predicatului

7. Subordonata atributivă este introdusă printr-un pronume relativ cu funcția sintactică de subiect, în fraza:

•  Vom trece prin zonele care cuibăresc vulturi.

•  Privesc tabloul unui pictor despre care nu știu nimic.

   

8. Pronumele relativ care introduce atributiva în fraza „Albumul din piele maro, ce se află dedesubtul tuturor lucrurilor este al tatălui mei.”  îndeplinește funcția sintactică de:    

• subiect

• apoziție

9. Apar două subordonate atributive aflate în raport de coordonare prin joncțiune, în varianta de răspuns:

• Este un copil sensibil, care stă pe lângă fete și nu joacă baschet în curte.

• M-a deranjat observația că în compunerea pe care o realizasem nu folosisem clișee.